Roswell, poveste adevarata

Scenariul cel mai vehiculat este cel al prabusirii unei nave extraterestre in apropierea localitatii Roswell, in luna iulie a anului 1947. La scurt timp dupa mediatizarea acestui incident, s-au format doua tabere, dintre care fiecare isi sustinea cu tarie propria versiune asupra a ceea ce s-a intamplat cu adevarat acolo. Desi nici pana in prezent, la mai bine de 60 de ani de cand a avut loc, circumstantele incidentului nu sunt complet elucidate, este de netagaduit faptul ca acolo s-a intamplat ceva. Pe de o parte sunt ufologii si conspirationistii care vor cu tarie sa creada ca este vorba despre prabusirea unui OZN, iar de cealalta parte a baricadei se afla scepticii si reprezentantii guvernamentali care au sustinut pana in prezent mai multe variante, cea mai populara fiind cea a prabusirii unui balon meteorolgic aflat intr-o misiune de testare, in cadrul unui experiment secret, denumit Mogul. Incidentul Roswell, invelit in mister, neelucidat pana in prezent, a avut totusi o finalitate materiala: o intreaga industrie a OZN-urilor s-a dezvoltat in mica localitate americana. Turisti din intreaga lume vin sa vada orasul care a avut norocul sa fie vizitat de OZN-uri, avand sansa sa plece de aici cu tricouri, sepcute si alte maruntisuri care amintesc de aceasta intalnire epocala.

Desfasurarea actiunii

Intr-o seara de la inceputul lunii iulie 1947 (data difera in marturii), Mac Brazel, proprietarul unei ferme din apropierea localitatii, descopera ramasitele unui obiect zburator si apeleaza la cea mai apropiata baza militara. Locotenentul Walter Haut, cel care se ocupa de relatiile publice ale Roswell Army Air Field, da primul comunicat de presa la ordinul superiorului sau, prin intermediul caruia anunta descoperirea resturilor unei farfurii zburatoare prabusita pe terenul unei ferme din apropierea Roswell-ului, declansand astfel o isterie mass-media. In doar doua zile, comandamentul general publica o rectificare, anuntand ca misterioasa farfurie zburatoare nu este decat un balon meteorologic care s-a prabusit in timp ce se afla in misiune. Pentru a-si sustine declaratia, comandamentulorganizeaza o conferinta de presa la care are acces toata presa, conferinta in cadrul careia sunt expuse resturile deja vestitului balon meteorologic. Surprinzator pentru reprezentantii necredinciosi si curiosi ai presei din ziua de astazi, predecesorii lor au inghitit momeala autoritatilor. Astfel se incheia prima faza a misterului de la Roswell, cazut intr-o uitare nemeritata timp de 30 de ani.

Intriga

Anul 1978 avea insa sa vina cu noi vesti despre Roswell, aducand informatii care aveau sa consacre acest caz pentru totdeauna in memoria pasionatilor de mistere, conspiratii si extraterestri. Atunci, maiorul Jesse Marcel, implicat direct in recuperarea resturilor misterioase, declara intr-o emisiune televizata ca obiectul ce s-a prabusit la Roswell, in 1947, era cu siguranta de origine extraterestra, iar “dovezile” prezentate la conferinta de presa nu aveau nimic de-a face cu ceea ce se colectase de la locul prabusirii. Marturia lui, facuta in direct, incepe sa ridice sprancene si sa nasca intrebari, mai ales in cercurile de pasionati OZN, care incep sa ia cat se poate de serios aceasta declaratie. 

In februarie 1980, National Enquirer realizeaza propriul interviu cu maiorul Jesse Marcel, consacrand cazul atentiei publice mondiale. Curios sau nu, dupa publicarea interviului, marturiile si declaratiile altor martori directi sau indirecti incep sa curga, imbogatind firul istoriei cu o multime de detalii. Se pare ca dupa ce au fost recuperate primele bucati ale navei, o vasta operatiune militara s-a desfasurat in zona pentru a intra in posesia tuturor dovezilor care ar fi putut relata o prezenta extraterestra, incluzand aici si cadavrele celor care se aflau in nava. In 1989, un antreprenor de pompe funebre, Glenn Dennis, sustinea ca autopsiile extraterestrilor au fost efectuate in baza de la Roswell. Cativa ani mai tarziu, in 1991, o alta marturie vine sa puna paie pe foc. Generalul Du Bose confirma faptul ca generalul Ramey a inlocuit in 1947 adevaratele dovezi colectate de la fata locului cu ramasitele unui balon meteorologic.

Punctul culminant

In vreme ce dovezile si marturiile privitoare la modul in care s-au petrecut evenimentele in acea seara istorica de iulie 1947 nu conteneau, iar publicul international le devora pur si simplu, Congresul Statelor Unite cere fortelor aeriene americane sa declanseze o ancheta interna pentru a afla ce s-a intamplat de fapt. Rezultatul acestei anchete a fost rezumat in doua rapoarte dintre care primul, The Roswell Report: Fact vs. Fiction, a aparut in 1995. In cadrul acestuia, oficialitatile recunosc ca nu a fost vorba despre un balon meteorologic, iar ceea ce s-a vazut era esecul unui proiect strict-secret la acea vreme, denumit Mogul. Prin urmare, detaliile acestuia nu puteau fi facute publice. 

In cel de-al doilea raport, The Roswell Report: Case Closed, publicat in 1997, se concluzioneaza ca marturiile privitoare la recuperarea unor cadavre extratereste au fost niste operatiuni de recuperare ale unor manechine antropomorfice, folosite in cadrul unor programe militare in jurul anilor ’50, cum ar fi cazul operatiunii High Dive. Tot de aici aflam ca toate dovezile adunate de la locul incidentului si convorbirile radio efectuate atunci, nu mai exista, deoarece au fost distruse. Insa ceea ce nu se mentioneaza este de ce, cand, cum si din ordinul cui au fost sterse aceste urme. Desi scopul celor doua rapoarte a fost sa linisteasca opinia publica, efectul a fost oarecum contrar. Majoritatea oamenilor au ramas convinsi ca evenimentul care a avut loc acolo nu avea nimic terestru, iar unii ufologi chiar s-au plans de faptul ca guvernul a incercat sa-i dezinformeze. Prin urmare, la Roswell s-a intamplat ceea ce a vrut fiecare sa creada ca s-a intamplat. 

Epilog?

Exact in anul in care se sarbatorea vizitarea Pamatului de catre extraterestri, o marturie surpriza, vine sa arunce o noua lumina asupra acestui caz. Locotenentul Walter Haut, responsabilul cu relatiile publice ale bazei militare de la Roswell, a lasat o scrisoare, indicand in mod expres ca aceasta sa fie deschisa numai dupa moartea sa. Desi in timpul vietii a sustinut ferm declaratiile autoritatilor americane, marturisirea pe care a facut-o pe patul de moarte vine sa confirme parerile multora, referitor la ceea ce s-a intamplat in acea noapte de iulie a anului 1947. Acesta nu este numai cazul lui. Multi dintre cei care au sustinut la inceput ca au fost martorii prabusirii unei nave extraterestre si-au retractat pe parcurs declaratiile, incluzandu-l aici si pe cel care a gasit prima data ramasitele navei, iar unii dintre cei care au fost implicati direct in aceasta afacere, au disparut ca prin minune. In marturisirea sa, Haut declara ca balonul meteorologic nu a fost decat o incercare de a musamaliza adevarata natura a resturilor recuperate, care nu erau in nici un caz terestre. Acestea au fost depozitate intr-un hangar. Prin natura functiei sale, Haut nu a vazut doar urmele navei, ci si cadavrele extraterestrilor. Informatia a venit in sprijinul celei emise de antreprenorul de pompe funebre, Glenn Dennis, care a sustinut multa vreme ca imediat dupa prabusire i s-au solicitat cateva sicrie la dimensiuni mici. Haut a confirmat si operatiunea de “curatare” intreprinsa de armata imediat dupa incident, care a durat cateva luni, timp in care au fost colectate toate dovezile care ar fi putut compromite varianta oficiala. Mai mult decat atat, se pare ca au existat doua locuri ale prabusirii, iar cel de-al doilea sit, in care a cazut cea mai mare parte a navei a fost tinut secret. 

Lucrurile iau o turnura si mai spectaculoasa, in momentul in care un fost oficial al Pentagonului, colonelul Philip J. Corso, vine sa sustina celelalte marturii, aducand un plus de valoare informatiilor existente. Acesta marturiseste ca cele mai noi inventii tehnologice ale armatei, efectuate in ultimii ani sunt de origine…extraterestra. Corso sustine ca descoperiri precum armura corporala Kevlar, laserele, circuitele integrate de cipuri, au fost inspirate de tehnologia extraterestra si chiar el a fost insarcinat sa se ocupe special de distribuirea informatiilor catre companiile americane din domeniu. Corso a murit la scurt timp dupa ce a facut aceste declaratii, in urma unui atac de cord, ceea ce nu i-a impiedicat pe teoreticienii conspiratiei sa creada ca altceva necurat a fost la mijloc.Oricat de bizara ar parea multora declaratia lui Corso, in mod paradoxal ea a fost sustinuta si de catre alte surse credibile, printre care si fostul ministru canadian al Apararii, Paul Hellyer, cel care a declarat la randul sau ca varianta i-a fost confirmata de catre cineva din conducerea guvernului american.

-articol preluat