Ingerul mortii - Malach HaMavet

Cu totii cunoastem acea aparitie scheletica de groaza de pe marile ecrane imbracata in roba neagra si purtand o coasa imensa.

Acesta este celebrul Grim Reaper, Malach HaMavet sau Ingerul Mortii la vechii iudei.

Toate mitologiile lumii si-au personificat moartea in acest fel.

In iudaism, este reprezentat de un inger care poarta sufletul omului spre alte taramuri sau spre judecata. Astfel, in unele cazuri ingerii devin mesageri ai mortii.

In religia islamica, Azrial devine numele Ingerului mortii. El trage sufletul omului afara din trup, pe gura si apoi il va da unor alti 2 ingeri de lumina care-l vor duce in primul cer (din cele 7).

Cum iudaismul a devenit religie-trunchi pentru firavele mladite care s-au ridicat apoi putem crede ca aceste credinte deriva din cultul lui Isis si Anubis care insoteau mortii si ii protejau in ultima lor calatorie.

Deasemenea, putem mentiona aparitii ca acestea si intr-o alta religie inrudita precum zoroastrismul, de acolo inspirandu-se crestinii in aparitiile cu aura si aripioare desigur.

Dar ce este atat de fascinat la aceste fiinte care fac trecerea viata-moarte?

Fie ca sunt condusi de ingeri buni si intelepti ca Vohu Manah sau de demoni precum Visareza in zoroastrism, sau fiinte inspaimantatoare ca Nakir si Munkar in islamism, de zeite precum Hel sau Ran la nordici, fie creaturi psihopompe precum corbii sau bufnitele, mesageri sau spirite caluzitoare, aceste creaturi ale mortii au reprezentat temerile cele mai ascunse ale omenirii de-a lungul timpului.

In Midrash ni se spune ca insusi Dumnezeu l-a creat pe ingerul mortii in prima zi si i-a dat 12 aripi si putere nemarginita asupra oamenilor cu sabia sa.Iudeii se rugau sa fie paziti de distrugatorul “satan ha-mashhit”.

In Tora aflam pe de alta parte ca exista 6 ingeri ai mortii cate unul pentru fiecare categorie.

Daca ingerul nu vine poate ca sarutul Domnului,”bi-neshikah”, ca in cazul lui Moise isi face datoria.

Foarte ciudat este faptul ca adesea Satan a fost asociat cu moartea. Chiar se spune in Heb. 2:14 ca el detine putere asupra ei. Deci este Satan un inger al mortii pe care istoria l-a demonizat? Deasemenea se fac referiri la Bestia care isi vindeca ranile sau la sarpele isi regenereaza capetele.

In final, ca si un arhetip jungian, aceste creaturi - hotare leaga subconstientul de constient intr-o maniera viabila. Omul nu poate nici acum intelege moartea, sfarsitul, neantul. Insa personificarea, oarecum umanizarea Mortii ar putea fi cheia rezolvarii misterului.

Pana la urma asta inseamna frica de moarte.

Viata este Moarte si Moartea este Viata. Trecerea este doar o Etapa din Marele Ciclu. Stramosii nostri intuiau asta mult mai bine. In societatile arhaice predominant patrilineare era usor de inteles de ce moartea ar fi luar infatisarea unui mesager-barbat.

Psihicul omului primitiv asociza viata cu agricultura - seminta - apa - Femeia - nasterea. Eliade este recomandabil in acest sens.

In multe culturi considerate astazi rudimentare, in ziua recoltei vom intalni un snop de grau proaspat taiat alaturi de instrumentul care a facut-o. Ce metafora superb de simpla la adresa Vietii.

Viata ajunge la un sfarsit ca si fructul, adica atunci cand s-a copt. Cand a daruit ce a fost mai bun. Aceasta este explicatia unui primitiv. Consideratii duale la fel ca in gandirea hindusa. Binele este Rau si Viata este Moarte. Un continuu echilibru si o intelegere deplina a Naturii-Mama.

Iata ce ne lipseste in prezent.

“Daca n-ar fi moartea, omul n-ar filosofa” conchide undeva Schopenhauer.

Cum stam pana la urma in fata mortii? Ce semnifica ea? Cine a incercat sa o explice?